CĂRŢILE REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE INTERZISE ÎN BISERICILE ORTODOXE DIN ROMANIA !

Bucuresti, 10 decembrie 2009

Dragi prieteni ai Editurii Sanziana,

Aceste randuri va sunt adresate voua, si in general, prietenilor cartilor care, dupa 1990, au adus la cunostinta publicului romanesc Adevarul istoric asupra unor evenimente din istoria recenta a Romaniei, tainuit jumatate deveac, sub sanctiunea legii penale, de regimul totalitar comunist.

Am reflectat indelung inainte de a va adresa acest mesaj, si am considerat ca ne aflam datori sa oferim o explicatie celor ce vor fi lipsiti de aici inainte de posibilitatea contactului cu cartile noastre in cadrul bisericilor ortodoxe bucurestene si nu numai. Si pentru ca, in conceptia noastra, Adevarul trebuie rostit, indiferent ca supara sau nu pe unii sau altii.

Nu este un secret pentru nimeni ca, in pridvorul unor biserici cum e “Sf. Ilie Gorgani”, din capitala, atat editura noastra, cat si alti editori iubitori de Adevar, faceau cunoscute credinciosilor cartile lor, punind la dispozitia publicului ofertele editurilor respective. Si aceasta, desigur, prin bunavointa si intelegerea nemarginita a preotilor slujitori la acele biserici, care reuseau sa inteleaga realitati de natura sociala, cum ar fi legatura istorica dintre comunitatea fostilor detinuti politici bucuresteni si amintita biserica Sf. Ilie Gorgani.

Era vorba de carti ce restituiau publicului adevaruri prigonite timp de peste 50 de ani, precum “Insemnarile de la Jilava” ale lui Corneliu Zelea Codreanu, culegerea de articole a lui Ionel Mota – “Cranii de lemn” – publicata pentru prima oara in Romania dupa 68 de ani, dupa un volum care statuse ingropat 50 de ani, pana in 1999, eseul “Menirea Nationalismului” de Horia Sima, publicat intaia oara la Paris, in 1951, si apreciat de marile cancelarii occidentale ale vremii, ori colectia de documente inedite “1950 – Horia Sima leaga Romania de NATO”. As putea sa adaug poeziile lui Ernest Maftei, memoriile lui Ilie Tudor, tatal lui Tudor Gheorghe, grupate sub genericul “Un an langa Capitan”, ori aspecte mai putin cunoscute ale activitatii fostului luptator anticomunist Ion Gavrila Ogoranu.

Din pacate, accesul nostru in bisericile ortodoxe a fost oprit categoric. Intr-o sedinta cu caracter public, din ziua de 10 noiembrie a.c., la care au participat toti preotii din Bucuresti, Patriarhul Daniel Ciobotea a intervenit categoric, interzicind orice prezenta a cartilor noastre in spatiile bisericilor, facind referire, desigur, in mod special, la bisericaSf. Ilie Gorgani, unde intaistatatorul BOR nu poate pricepe ca exista o traditie istorica, un specific am putea spune, care leaga o intreaga comunitate de vechi luptatori anticomunisti de acel lacas. Nu se mai permite deci prezentarea nici unor lucrari cu alt continut decat cel strict teologic. Iar in acest caz, doar cele agreate de ierarhia BOR.Aducindu-ni-se la cunostinta dispozitia Patriarhului BOR, nu avem altceva de facut decat sa disparem din peisajul acestor biserici, atat noi, cat si cartile noastre. In aceste conditii nu putem decat sa ne exprimam regretul ca prietenii si cititorii nostri nu vor mai putea avea contact cu aceste carti duminica sau in alte sarbatori, cerindu-le, pe aceasta cale, scuze.

Este trist ca, in aceeasi interventie ferma, Patriarhul Daniel a dispus ca acele carti cu caracter istoric, amintite mai sus, sa dispara din bibliotecile bisericilor, unde enoriasii le puteau imprumuta si citi. Nici o carte cu un alt continut decat cel teologic. Atat! Nu vrem sa zabovim pe marginea subiectului, las la aprecierea dvs. cele intamplate, dar noua, aceasta despartire chirurgicala a teologicului de restul aspectelor societatii umane denota o intelegere secventiala a lumii si neputinta de a depasi cantonarea in viziuni partiale asupra fenomenului social.

Si, inainte de a incheia vrem sa ne exprimam amaraciunea ca, la exact 20 de ani de la acea resurectie a tineretului romanesc pentru restaurarea Libertatii si Adevarului, cartile interzise de regimul comunist incep sa fie prigonite si de Biserica stramoseasca, prin intaistatatorii ei. Spunem “si” de Biserica, pentru ca, de la 1 martie 2009 si pana in prezent, Editura Sanziana nu a mai avut acces in nici o sala publica din capitala. Toti directorii si responsabilii institutiilor care detin aceste sali ne obstructioneaza accesul pentru lansari de carte ori simpozioane, invocind interventia unor organizatii cu caracter etnic sau chiar a ambasadorului unui anumit stat, ori presiuni la care sunt supusi de autoritatea publica locala.

Dar asupra acestui subiect, vom reveni pe larg.

Cu prietenie,

Florin Dobrescu

managerul Editurii Sanziana

"UN AN LÂNGĂ CĂPITAN" - la ediţia a 4-a !

A patra ediţie a memoriilor fostului deţinut politic Ilie Tudor, nimeni altul decât tatăl marelui artist Tudor Gheorghe, a văzut lumina tiparului la Editura Sânziana. Cu o mică adăugire aflată de autor prin scrinul amintirilor cărunte, această carte se poate spune fără teama de a greşi, că este un adevărat best-seller autohton, dacă ar fi să judecăm după felul în care a fost căutată şi cerută de public după epuizarea ediţiilor anterioare.

Desigur, talentul şi verva condeiului domnului Ilie Tudor constituie o explicaţie a popularităţii de care se bucură volumul. Dar nu trebuie să neglijăm nici faptul că lucrarea vine să aducă în faţa cititorului de azi chipuri şi fapte - făcînd parte din Istoria României - care au fost cunoscute personal de autor în urmă cu şapte decenii. Domnul Ilie Tudor a avut privilegiul - dăruit, de bună seamă, de Divinitate - de a supravieţui condiţiilor exterminatoare ale închisorilor comuniste, anchetelor brutale şi sadismului sistemului represiv al Securităţii. Şi prin asta, de a putea relata, unor generaţii cărora accesul la acest gen de informaţii le-a fost strict obstrucţionat în timpul unei jumătăţi de secol de totalitarism, de a relata, spuneam, secvenţe de Istorie trăite pe viu. Şi, în unele situaţii, chiar dureros de viu.

Astfel, Ilie Tudor creionează, pentru cititorul anului 2009, imaginea lui Corneliu Zelea Codreanu - aşa cum a putut-o percepe, desigur, un adolescent -, temperamentul acelui om, trăirile lui în anumite momente, dar şi fascinaţia - inexplicabilă încă - exercitată asupra unor mase impresionante de oameni. Sunt zugrăviţi, pe rând, Ion Banea, Nicolae Totu, generalul Zizi Cantacuzino, Bănică Dobre, Nicoleta Nicolescu ş.a.. Dacă ne gândim că toţi aceşti oameni erau morţi deja la sfîrşitul anului 1939, interesul prezentat de public pentru naraţiunea în discuţie este cu atât mai explicabil.
Trebuie spus, în treacăt, că Ilie Tudor este unul din cei 70 de copii necăjiţi luaţi din satele Olteniei şi crescuţi, la iniţiativa lui Corneliu Codreanu, la sediul legionar din strada Gutenberg, din Bucureşti, cu scopul de a studia Comerţul, în perspectiva mai lungă a creării unor structuri economice cu ajutorul cărora, legionarii doreau să elimine dominanţa elementelor alogene din acest sector, nu prin violenţă, ci prin concurenţă. Fenomenul acesta, al "comerţului legionar", cum îl numeau liderii Gărzii de Fier, este la rândul său foarte interesant şi, credem noi, nu îndeajuns cercetat de istorici.
În fine, partea a doua a cărţii prezintă suferinţele cu care dl Ilie Tudor a "plătit" acel episod, petrecut în inima organizaţiei legionare, am putea spune. A "plătit" ceva mai târziu, în perioada în care sistemul represiv comunist arunca după gratiile închisorilor pe toţi aceia care erau identificaţi ca duşmani ai "dictaturii proletariatului". Din acest punct de vedere, Ilie Tudor a cunoscut supliciile anchetelor barbare şi tratamentul inuman aplicat de securişti. El a cunoscut moartea, foamea, frigul, umilinţa şi batjocura. dar a trecut demn, senin, prin toate acestea, acceptînd creştineşte suferinţa, tocmai pentru că a reuşit să-i pătrundă sensul. Mai mult, acum, la vârsta tâmplelor albe, condeiul lui Ilie Tudor reuşeşte să redea toate acele scene apocaliptice, cu o seninătate lipsită de resentimente sau complexe răzbunătoare. Un calm, o bucurie aşezată, o împăcare cu totţi şi cu toate, dublată însă de vigilenţa omului care a ajuns, prin suferinţă, să trăiască într-o legătură permanentă cu Dumnezeu - iată sentimentul ce răzbate din paginile acestei cărţi.
Din bezna universului concentraţional comunist, se disting, uneori, figuri luminoase, adevărate candele şi repere pentru acei nefericiţi aruncaţi în uriaşul malaxor de vieţi nevinovate: poetul Radu Demetrescu Gyr, părintele profesor Dumitru Stăniloaie, precum şi o pleadă de mărturisitori, îndurînd cu dragoste şi împăcare cruda soartă care, unora, nu le-a mai dat şansa de a reveni în sânul celor dragi.
Or, poate tocmai faptul că a beneficiat de această şansă, să-l fi determinat pe valorosul scriitor Ilie Tudor să aştearnă pe hârtie aceste amintiri "sfinte", cum le consideră d-sa. De ce am ignora atunci vocaţia mărturisitoare a acestor pagini? - iată o perspectivă ce vine să întregească modesta noastră analiză pe marginea volumului "Un an lângă Căpitan".

F. D.

Format A5, 200 pag., copertă policromă, broşat.
Preţ: 13 lei

DUPA O VACANŢĂ BINEMERITATĂ, SÂNZIANA REVINE ! "LACRIMA PRIGOANEI"

După o vacanţă binemeritată, Editura Sânziana revine pe piaţa publicistică românească cu o restituire mult aşteptată de cititori.
"Lacrima prigoanei - din lupta legionarelor românce", vol. I, reapare la 15 ani de la ediţia princeps, din iniţiativa colegului Sile Iordache şi cu sprijinul financiar integral al fostului deţinut politic Victor Dinescu (peste 22 de ani de temniţă grea), a cărui bravă soţie - regretata Sofica Cristescu-Dinescu, este una din protagonistele paginilor acestei cărţi.
Prefaţa lui Nistor Chioreanu, din prima ediţie este păstrată întocmai, ea fiind însă dublată de cea a tânărului Sile Iordache, iniţiatorul acestei apariţii.
ca un omagiu adus femeilor ce au suferit ori au murit între zidurile temniţelor comuniste, dl Sile Iordache va face tot posibilul pentru ca volumul să vadă lumina tiparului chiar în ziua de 8 septembrie (Naşterea Precistei), când se obişnuieşte să se organizeze pelerinajul de la fosta închisoare de femei Mislea.

Sanziana

Minunat acest titlu - pars pro toto - a ceea ce este gama inimaginabilă de perverse atrocităţi, de prigonire a tot ceea ce înseamnă valori spirituale.
În perenitatea istorică a neamului românesc, atrocităţile comuniste nu înseamnă decât un moment trecător, iar toate mările si oceanele de sacrificii si jertfe nu sunt altceva decât o lacrimă uriaşă şi amară, lacrima prigoanei. Neamul nostru a îndurat în decursul secolelor nenumărate prigoane şi asupriri, din partea altor neamuri ca şi din partea conducătorilor proprii. Nici una însă nu se poate asemăna cu cea comunistă în covârşitoarea ei distrugere. Ori, această prigoană totală asupra omului şi în contra lui Dumnezeu, pe care vroiau să-L scoată din suflete, nu se putea să nu se extindă şi asupra femeilor.
Si ele şi-au plătit din plin credinţa în Dumnezeu şi în destinul creştin al patriei lor. Îndeosebi legionarele. Aproape toate cu rădăcini ţărăneşti, dacă nu din părinţi, în mod sigur de la bunici sau străbunici, legionarele au dat obolul suferinţei pe altarul valorilor supreme ale neamului. Credinţa, dragostea, devotamentul, toate virtuţile ancestrale ale românului s-au exprimat prin deţinutele politice de la Mislea şi din celelalte închisori pe care le-au sfinţit cu suferinţa lor care se anunţa fără margini şi fără capăt.
După cum nu au lipsit nici actele lor de vitejie în codrii rezistenţei naţionale din munţii Fărăgaşului, Vrancei, Apuseni, unde şi ele, alături de unii părinţi, de fraţii, soţii, logodnicii sau camarazii lor, şi-au adus obolul de luptă şi jertfă pentru dăinuirea sufletului românesc.
În această carte, douăsprezece românce legionare îşi mărturisesc uimitor de firesc, în amintiri, patimile lor şi ale altora ca ele, extinzându-se cu aceeaşi bunăvoinţa şi bunăcuviintă şi asupra bărbaţilor de aceeaşi spiritualitate, cu care s-au înfrăţit în lupta comună.Veţi descoperi aici sfânta trăire a idealurilor purificatoare, ca şi atunci când, în celulă fiecare le simte nu numai chemarea ci şi greaua lor apăsare şi îşi spune: "Aş vrea ca mâna prin zăbrele / Să poată apuca o stea. / Dar stelele-s la fel de grele / Ca sufletul şi viaţa mea."
Şi totuşi, sau poate tocmai de aceea, surorile noastre au învins, învingîndu-se pe ele însele.

Nistor Chioreanu

200 pag., A5, brosat, coperta policroma, pret 13 lei.

26.03.2009 - Lansare de carte: "Menirea nationalismului" de Horia Sima

Cartea lui Horia Sima, "Menirea nationalismului", aparuta anul acesta la Editura Sanziana, a fost lansata joi 26 martie 2009, la Ploiesti, in cadrul zilelor Bibliotecii Judetene "Nicolae Iorga". Manifestarea, desfasurata sub auspiciile Fundatiei "George Manu", s-a bucurat de atentia unui public numeros, alcatuit in mare parte din tineri, in special studenti si elevi de liceu.

Directorul Bibliotecii Judetene "Nicolae Iorga" din Ploiesti, dl. prof. Nicolae Boaru a deschis simpozionul printr-o introducere in care, printre figuri de stil inspirat plasate, a aratat necesitatea publicarii acestui tip de opere, care timp de jumatate de secol au fost interzise de regimul totalitar comunist, aceasta restituire catre publicul romanesc constituind de altfel o premisa indispensabila a instaurarii unei stari de normalitate in societatea noastra. De asemenea, dl. Boaru a evidentiat deschiderea pe care, in spirit democratic, Biblioteca Judeteana "Nicolae Iorga" a inteles sa o manifeste intotdeauna fata de acest fel de analize, privind subiecte controversate inca in dezbaterea publica autohtona.

Dl. Florin Dobrescu, directorul Editurii Sanziana, a prezentant contextul politic international deosebit de ostil nationalismului, de dupa 1945, cand cea mai mare parte a exponentilor nationalismului european fusesera condamnati de Tribunalul de la Nurnberg (lucru de care Horia Sima si Miscarea Legionara au fost absolviti), precum si principalele linii directoare in care seful Garzii de Fier vede inscrisa linia nationalismului in general si a Miscarii Legionare in particular, in contexul noii Europe unite, ale carei baze se puneau atunci, in 151, cand aparea la Paris pentru prima oara aceasta carte.

Au urmat sectiunea dezbaterilor libere, in cadrul carora afirmatiile defavorabile cu privire la Horia Sima, facute de profesorul Petre Turlea, prezent in sala, au fost combatute prin argumente de reprezentantii Fundatiei "George Manu", respectiv de dnii Radu Popescu si Alexandru Cojocaru, dar si de un tanar elev.

Cei prezenti au putut viziona filmul "Horia Sima in fata Istoriei", realizat de Editura Sanziana.

Editura Sanziana

"MENIREA NAŢIONALISMULUI" DE HORIA SIMA, LANSATĂ ÎN CAPITALĂ

Lucrarea "Menirea Naţionalismului", avîndu-l ca autor pe Horia Sima, a fost lansată în Capitală, la sala ARCUB, în ziua de 1 martie a.c., în prezenţa unui public cuprinzînd persoane de toate vârstele.

Florin Dobrescu, managerul Editurii "Sânziana", la care a apărut prezenta ediţie a cărţii, a făcut câteva consideraţii pe marginea notei de inedit a amplului eseu socio-politilogic ralizat de liderul legionar şi publicat, pentru întâia oară, în 1951, la Paris.
Ulterior, publicul a fost invitat să urmărească filmul documentar "Horia Sima - în faţa Istoriei", realizat de Editura "Sânziana", care va putea fi procurat pe suport DVD, de publicul larg, din librării.

SÂNZIANA

LANSARE DE CARTE IN BUCURESTI - HORIA SIMA: "MENIREA NAŢIONALISMULUI"

Editura Sânziana vă invită Duminică 1 martie 2009, ora 15,oo, la SALA ARCUB din Bucureşti, str. Batiştei nr. 14 (peste drum de Ambasada SUA), la lansarea cărţii "Menirea Naţionalismului" de Horia Sima. Participanţii vor putea viziona filmul documentar "Horia Sima - în faţa Istoriei".

Intrarea liberă.

Horia Sima: "MENIREA NAŢIONALISMULUI"

În 1951, la Paris, vedea lumina tiparului lucrarea lui Horia Sima, "La destinee du nationalisme". Apariţia editorială avea loc la scurt timp după terminarea celui de-al doilea război mondial, deci într-un context politic internaţional caracterizat printr-o culpabilizare aproape generalizată a Naţionalismului european, considerat principalul vinovat de toate relele războiului.

În această atmosferă atât de nefavorabilă, liderul Mişcării Legionare, absolvit - ca şi organizaţia sa - de orice vină în cadrul Comisiei de anchetă preliminară a Tribunalului de la Nurnberg, reglementa aşadar, prin acest eseu, poziţia Naţionalismului în noul context european şi universal.
Trei lucruri fac dintru început inedită această lucrare.

Mai întâi, poziţia detaşată, echidistantă de pe care Horia Sima analizează, cu o obiectivitate rar întâlnită la oamenii politici, evoluţia naţionalismelor europene în perioada interbelică şi în timpul războiului, greşelile comise de acestea, precum şi meritele lor, încheind în mod constructiv cu concluzii şi propunearea de perspective pentru viitorul Europei unite care atunci se afla în durerile facerii.

Apoi, curajul însoţit de un aplomb caracteristic oamenilor stăpâni pe ideile şi principiile lor, cu care Comandantul Gărzii de Fier editează această lucrare, într-o atmosferă precum cea descrisă mai sus, conştient de oprobiul şi valul de incriminări la acre se expunea din partea cercurilor politice de stânga (şi nu numai), deosebit de influente în Europa acelui moment.

Şi, în fine, francheţea cu care, conştient că, prin enunţurile acestei lucrări, îşi va atrage resentimente şi din tabăra naţionaliştilor, a celor care, frustraţi de deznodământul din 1945 şi incapabili să-şi asume cu responsabilitate greşelile comise de principalele forţe naţionaliste în perioada celui de-al doilea război mondial, dar şi înaintea acestuia, persistau într-o cantonare rigidă în formule şi abordări care nu mai corespundeau noilor condiţii social-politice, realităţilor şi mentalităţilor de după război. Cu delicateţe, dar ferm totodată, Horia Sima demontează vechile marote şi clişee ce funcţionau ca nişte veritabile anchiloze ideologice şi blocau orice posibilă reconsiderare de poziţii care ar fi putut duce la ieşirea din conul de umbră în care deznodământul războiului îi împinsese pe naţionalişti. Aşa bunăoară, liderul legionar clarifică problema democraţiei, demonstrînd că aceasta nu este o ideologie, ci o tehnică de guvernare, un cadru neutral care se poate armoniza cu conţinuturi ideologice din cele mai diverse.

În acele momente de cumpănă pentru soarta Lumii libere, când diviziile sovietice de pe Oder amneinţau existenţa Civilizaţiei europene, liderul Mişcării Legionare identifică vulnerabilităţile vechii societăţi occidentale. Horia Sima recomandă Naţionalismul ca pe un potenţial aliat firesc al Democraţiei în acţiunea amplă a organizării unui front de respingere a atacurilor comuniste. El denunţă un amplu război nevăzut, prin care agenţii Kremlinului subminau zilnic structura morală şi biologică a unei societăţi occidentale şi aşa lipsite de vitalitatea biologică şi robusteţea spirituală necesare pentru a face faţă unei eventuale invazii militare sovietice. Educaţia burgheză, tributară mentalităţii de sustragere din faţa vicisitudinilor Istoriei şi conservării propriei persoane şi a avutului personal, incapabilă deci a opune o rezistenţă viabilă unei forţe de agresivitatea celei comuniste, Horia Sima o vede suplinită de detaşamentele naţionaliştilor, hrăniţi dintr-un ideal suprem, acela al dăinuirii Neamului, şi întăriţi de educaţia mai severă a unui Creştinism aprofundat.

Că această carte va fi stârnit interesul marilor cancelarii occidentale ale vremii ne îndreptăţeşte să credem însăşi transpunerea în fapte a conceptului alianţei dintre Democraţie şi Naţionalism: la data apariţiei cărţii, între serviciile secrete militare franceze şi americane şi respectiv Mişcarea Legionară, exista deja, cu acordul preşedinţilor Truman şi Auriol, o colaborare concretizată prin instruirea unor tineri voluntari legionari în baze militare americane de pe teritoriul francez, şi paraşutarea lor ulterior în România ocupată de avioane de luptă SUA.

"Menirea naţionalismului" este o carte incitantă prin vitalitatea textului şi forţa argumentaţiilor, dar din paginile ei răzbate mai ales o actualitate debordantă, mai ales în contextul de azi, când Europa unită cu acute crize şi torsiuni la diferite niveluri, fiind totodată ameninţată de provocări cu nimic mai prejos decât cele de la mijlocul secolului trecut.

Format A5, 169 pag., copertă color, broşată, 13 lei.